Shall I close it ?

De vreo cateva zile ma gandesc tot mai des sa inchid blogul.Da, stiu, acum o sa spuneti ca am innebunit.Se poate si asta, dar nu e o noutate.Cert este ca am ajuns la concluzia ca toata lumea care are acces la un calculator isi poate face un blog , incepand de la femeia de serviciu si incheind cu mai mult sau mai putinele valori ale tarii.

Personal, mi-am facut blogul sub forma unui jurnal virtual ( nu foarte personal) dar care sa ma reprezinte si in care sa imi exercit dreptul la libera exprimare.Niciodata nu m-am considerat un blogger sau ceva de genu’ si nu m-a intersat catusi de putin cate vizualizari sau comenatrii am avut.Am folosit blogul ca un mod expunere al gandurilor,ideilor si conceptiilor PERSONALE si ATAT.

Blogul meu a luat nastere , paradoxal, din lipsa de ocupatie si totusi , multe idei.In plus, la vremea aceea, desi termenul de blog era cunoscut si folosit,  nu chiar toata lumea avea  asa ceva.Poate pentru ca nu ii  era atribuit niciunuldin termenii gen” ULTRA-cunoscut”, ” la moda”etc.

Probabil ca , la fel ca mine au fost mai multi , atat oameni simpli cat si actori,politicieni,muzicieni etc  care avea ceva de spus. Mai apoi printre ei s-au strecurat si “tentative umane” care vazand succesul blogurilor s-au gandit ca n-ar fi rau sa-si faca si ei ceva de genu’ in care sa spuna “tampenii’ , ca doar deh , ce conteaza ca aberezi , atat timp cat ai si tu blog , ca toata lumea.Si astefel au luat nastere si “tentativele de bloguri” care impanzesc net-ul. Cu siguranta ca blogurile oamenilor de rand nu au fost catalogate vreodata la rangul blogurilor de “vedete”, nici chiar cand erau CU SIGURANTA , mult mai bune.

Niciodata nu am facut ceva doar pentru a fi ca restul , ba chiar am incercat sa evit acest lucru si am cautat sa descopar partile interesante ( caci sunt destule) ale lucrurilor “diferite” si intotdeana am apreciat mai mult un lucru original decat unul poate mai bun din unele puncte de vedere dar care era “la moda” si deschis tuturor oamenilor (deci, mai mult sau mai putin inteligenti,nu fac nici o discriminare , dar  sunt pusi in aceeasi oala oameni culti si oameni total analfabeti, dar, dupa cum am spus nu exista padure fara uscaturi si tara ca Romania fara. ..”lipsuri”).

Astfel , “ca concluzie” (ca sa ma exprim asemenea unor eminente cenusii ale patriei) m-am gandit ca blogul meu face acum parte dintr-o categorie ce contine pe langa blog-uri bune si o gramda de porcarii scrise de agramati sau blog-uri avide de comentarii si vizualizari si fara pic de rost, fapt ce imi displace si ma face sa ma gandesc serios la “disparitia blogului”.

That was my opinion, if you have someting to say  I am open to your suggestions ! ( My english sucks , but I know that are people worse than me =))!

22 octombrie

Era o zi ce parea a fi neinsemnata
La fel ca azi , ca ieri , ca altadata
… o simpla data-n calendar notata
Poate pentru o alta zi … sau pentru niciodata

………………………………………..

E toamna iar
Si iar imi pare
O minunata desfatare
Sa pot din nou privi
Cum frunze se desprind de ramuri
….si cad si mor.
Le calc in picioare
… si simt ca ma dor
Fosnesc , se imprastie
Si imi alunga visele catre nori

N-a fost un vis
Si nici o intamplare
A fost real,
Chiar mai mult decat pare

Si in nori cenusii iti  zugravesc chipul
Cu aerul inocent al adolescentei,
Incerc sa opresc timpul

Si-am sa ma indepartez , probabil,
Si-ai sa ma uiti ,
Nimic notabil
Odata cu toamna
Povestea mea va disparea
Caci numai ploaia
O mai poate indeparta

Te iubesc oricine ai fi
Vis de octombrie , vazut prin ochii de copii

Nu ma hotarasc inca , daca sa pun titlul “End of summer” ( pe care probabil l-am mai folosit si anul trecut ) sau “Autumn” , asa ca nu mai pun niciun titlu.

De la cap cu alineat scriem, ca sa -l citez pe fostu’ meu prof de tehno’.Mda , pai nu prea sunt multe de spus ,blogul a ramas cam in paragina asa ca nu ma pot inscrie nici in grupul blogurilor “parasite si abandonate” , dar nici in cel al blogurilor functionale pe durata vacantei.Vara asta nu a fost chiar “aia” pe care o visam  si poate ca m-am plictisit dar , ciudat , iar imi pare rau ca se termina.

Regret foarte tare timpul pe care n-o sa-l mai pot pierde si imi e teama de ce va urma.Da , imi e teama de reactia mea cand voi vedea alta  scoala , alta clasa , alti oameni , si poate ma repet spunand asta dar ,cred ca inca nu realizez cum o sa fie de pe 14 septembrie fara “EI” si or sa-mi lipseasca mai mult decat imi imaginez.Mi-e poate frica de etapa ce urmeaza a se deschide … sau poate e negarea mea de a ma desparti de ce a fost inainte.Habar nu am si probabil nici nu-mi pasa!

Postul asta il scriu aiurea sau pentru ca ma simt nevoita sa mai scriu ceva pentru a-mi resuscita blogul.Momentan nu am idei .Nu mai cred si nu mai simt nimic.Astept ceva dar nu stiu ce .Poate nimic.

Posibil, probabil sau sigur nu voi mai scrie nimic pana cand incepe scoala , cel putin asa gandesc momentan cand realizez ca asa cum abia am scris 3 posturi toata vara ( si alea din scapari de vointa care m-au uimit si pe mine ), cu siguranta nu voi avea chef sau idei pentru un alt post inainte de “marele eveniment”.

Cam asta a fost , nimic special , nimic neobisnuit , un post oarecare …probabil incep ma schimb.

Ma aflu pentru a nu stiu cata oara dinaintea calculatorului, fata in fata cu blogul, parasita de orice crampei de inspiratie .El ma priveste sfidator,avand totusi o tenta interogaiva ” Oare de ce nu mai scrie ?”.Raspunsul este stupid si necuprinzator : NU STIU ! ( nu stiu despre ce sa scriu , nu sa scriu =)) ).

Salvarea am gasit-o insa , aseara , intr-unul dintre numeroasele caiete incepute si neterminate de notite si aberatii si se potriveste perfect starii mele:

“Starea de letargie care ma macina iar , de cateva zile , imi da senzatia nevoii de izolare , de fuga printe alti oameni , alte mentaitati impletindu-se cu nevoia de libertate inexplicabila ( si inexistenta ) , dar si pasiva , ce isi face aparitia in momente intangibile , impingandu-ma astfel sa caut refugiu in lucrurile simple , existentiale in care aceasta libertatea ciudata s-a metamorfozat.

Din varful patului scrutez cu ochi critici micul meu univers , tot ce ma inconjoara , ba as putea spune chiar tot ce ma margineste .Realizez stupid,irelevant si infantil ca pentru a face ceva  in adevaratul sens al cuvantului e un pic paranormal si aiurea.

Se necesita o forta interioara suficient de puternica pentru a te ridica din aura de lene  si toropeala placuta ce te inconjora , in care te afunzi tot mai mult , uitand de tot ce-i in jur; pentru a  face , sau mai bine spus , pentru a transpune in realitate dorintele tale de a face ceva.Aparent ai avea impresia ca  iti trebuie doar vointa, dar daca te opresti si refectezi asupra acestui fapt, realizezi ca nu e asa usor cum pare si , intr-un moment de luciditate exagerata si totodata trecatoare,realizezi ca ai face o gramada de luucruri pe care , totusi , NU LE FACI .Simti cum ceva din interior te opreste , te strange , te imobilizeaza , pecetluindu-ti libertatea de miscare si fraul liber al realizarii actiunilor , ce implicit te invaluie de senzatia amara  de neputinta.”

 

Jacko has left!

 

Am intarziat mult cu postarea asta pentru ca initial nu am vrut sa scriu nimic!Nu voi folosi sintagma , deja expirata cu ” am copilarit pe muzica lui Michael Jackson” pentru ca in primul rand ar fi un cliseu mincinos in legatura cu mine , caci atunci cand eu imi faceam loc spre lumina lumii ,  Michael Jackson  batea usor,usor spre pauza!

Hmmm , din copilarie imi aduc aminte de numele lui, vag pronuntat si de o intamplare copilareasca, ce m-a determinat sa am o oarecare repulsie  fata de el.Sa fi avut probabil vreo 4-5 ani , cand am mers in vizita la o femeie ciudata( cu cine  am mers si cine era femeia mi-e imposibil sa-mi amintesc), a carei casa era dezordonata si era asemeneaunui castel parasit si murdar care imi insipra frica, aaa si avea un pat in curte pe post de ..ma rog, nu stiu!Persoana cu care venisem a plecat cu gazda in casa , ier eu am ramas cu copilul gazdei, un imbecil (pe care nu-l cunosteam ,dar cert este ca nu-l suportam ) care statea in patul din curte inconjurat de poze si jucarii.Dupa ce imi fac loc printre maruntisuri, acesta scotoceste prin maldarul de chestii si scoate o poza , cu Michael Jackson si mi-l prezinta ca fiind faimosul “BAU-BAU” ( cum , bineinteles poza , era una destul de recenta cu Michael , se vedeau cu succes urmarile depigmentarii ce i-a distrus chipul).La vederea pozei am inceput sa tip si sa strig dupa …nu stiu dupa cine , iar cretinoidul m-a amenintat ca vine cu Michael Jackson la mine si nu stiu ce patesc, m-am cumintit ce-i drept, caci , am aflat (BONUS) ca ii mai cadea si nasu’ din cand in cand….. lu’ “BAU-BAU”, dar  am si capatat o senzatie de groaza si neincredere fata de acest personaj!

In timp, i-am ascultat muzica si i-am apreciat munca si talentul , pastrand totusi o oarecare distanta!! Acum , ma gasesc in fata televizorului acaparata iremediabil de spectacolul lui Michael Jackson, scriind aceste randuri fara ca macar sa gandesc!

Concertul s-a terminat , dupa 2 ore de spectacol raman muta! Nici nu mai stiu ce sa scriu , ca era geniu in dans , ca era regele pop( ca s-o citez pe Madonna) , ca plangea publicul la unison , ca lesinau oamenii pe capete , ca s-au sinucis 12 oameni  pana acum din cauza mortii lui , ca milita pentru pace si pentru inlaturarea rasismului, ca a avut o viata cruda si ca muzica i-a fost refugiu , ca sufletul de copil i-a sfidat varsta , ca se putea spune orice despre el dar cand ii privesti spectacolele ramai fara glas, ca e de cacat sa vezi cum se profita dupa moartea lui  si ca in cateva luni o sa inceapa sa-l uite????

Cuvintele sunt de prisos……

                                                                             Bye-bye , Jacko!

“Ce va fi , nu stiu.Probabil voi uita…!”

Deschid alene ochii.Pentru cateva momente incerc sa descifrez locul unde ma aflu.Briza marii nu-mi mai inunda narile si nu-mi mai umple sufletul ca  acum ceva timp.In jurul meu nu mai sunt prieteni mahmuri ce dorm ca aruncati in sant(sau in jgeabu’ de flori) dupa o noapte pierduta si uitata prin valuri de alcool si cascade de fum. Ma dezlipesc cu greu de asternuturile moi si privesc cum se astern in fata mea vechile mele lucruri .Ma izbeste oarecum ordinea si calmul camerei in comparatie cu maldarele de haine si de oameni imprastiati in spiritul dezordinii prin camera de la hotel.Nu stiu cat secunde,minute,ore sau zile au trecut de cand dorm si ciudat, nu ma intereseaza.Imi place sa stau intinsa si sa simt cum se scurge timpul si cum secundele imi fug aiurea prin fata ochilor, intr-o stare totala de reverie.

Inca nu stiu de ce , dar mi-e greu sa scriu de tabara , asa cum mi-a fost sa scriu despre banchet.Simt ca pur si simplu au fost momente prea frumoase pentru a le rafira in randurile unei descrieri ce le-ar stirbi din farmecul aparte al amintirilor.E un soi de intimitate ciudata si dorinta egoista de a pastra momentele trecute in visul amintiri doar pentru mine .

Si totusi ,

mi-e dor de nisipul pur  ce imi ardea sub talpi la orele pranzului tarziu ( dimineata pentru mine) , de atingerea racoroasa a marii , de aroma brizei ce mi-a ramas impregnata in piele, de picaturile de ploaie ce imi alunecau de-a lungul fiecarui deget in noptile tarzii, de “Gina”, de “Churchil”,de rasaritul asteptat cu 2 ore inainte pe acorduri de vama veche , de frigul ce se cuibarea in oase in diminetile scaldate in arome tari de alcool!!!

Mi-e dor de mare!!

“-Mi-e dor de mare
-Imi place la mare ca e si curat tot timpul
-Marea te spala
-Si esti sarat,nu?marea te spala si te sareaza
-Tu ai fost vreodata la mare?
-Nu,dar am visat ca am fost.Intr-o zi mi-a intrat nisip in ochi sh am plans toata ziua
-Si cand ai intrat in apa ti-a trecut
-Da,si am visat o casuta de paie pe plaja in care o sa stau si iarna si vara
-Si mai e cineva in ea?
-Suntem doar noi doi,aa si marea
-Pai si nu intra apa in casuta cand e furtuna?
-Nu,cand e furtuna intram noi in apa si ne plimbam pe valuri…”

“Nu stiu cum sa va spun :
Da mi-e dor rau de mare
Ard si ma sting daca nu plec acum
Ma inec pe uscat daca n-ajung la mare
Sa zac pe nisip si sa ma uit la cer.”

“M-am saturat de patul meu de-acasa
Cearceafurile nu mai imi zambesc
Aceleasi haine zac tacut pe masa
Si parca-mi spun ca nici nu mai traiesc
Si-atunci ies afara
E vant si este vara
Si ceru-mi spune: ” Fugi, ca eu platesc!”
Ma intorc la tine, iau doi blugi cu mine
Si-ti zambesc:

Ref:
Vara asta am sa ma-ndragostesc
Vara asta am sa ma-ndragostesc
Vara asta am sa ma-ndragostesc de tine
Acuma stiu ca marea ma asteapta…

Nisipul ma va saruta si el
O scoica o sa ma zgarie in mana dreapta
Algele o sa ma zgarie nitel
Si iar e vant afara si marea o sa ma doara
Si-un val o sa ma arunce in cortul ei
O sa innebunim si sarea o s-o topim
Intr-un sarut “

…da,deci sunt la mare!!!

                                                                  c’ya!!

Vechea intrebare retorica:de ce ??…

Auzim vorbidu-se zilnic despre democratie , libertate de alegere , libertate de exprimare , de libera opinie ca despre frizeria din colt sau ultima pereche de sosete pierdute …..dar daca stam sa ne gandim, nu avem nici macar a mia parte din aceste lucruri!

De ce tre’ sa fii constrans in prag de liceu , in mica intrare ce-ti deschde drumul catre viitor , de 5-6 profiluri cat de cat logice si inca multe altele gen tehnician in gastronomie sau mai stiu eu ce alte tampenii? .De ce nu poti sa iti alegi singur materiile , de ce desi viitorul iti sta in propriile maini , nu poti sa ti-l alegi singur??

De ce nimic nu mai e corect in tara asta ??De ce din ce in ce mai multi tineri pleaca in in strainatate??Poate , pentru ca viitorul lor inseamna zero aici si pentru ca sunt mai apreciati acolo??De ce abia acum dupa ce au murit , ne recunoastem scriitorii , geniile ?? De ce altii le venerau cand noi abia le cunosteam?? De ce exemplu pentru copii din Romania sunt fotbalistidrogati care traiesc doar pentru bani si pitipoance ???De ce n-ai voie pe stadioane sa iti exprimi liber gandurile si sentimentele , fara sa ajungi de manuta cu janbdarmu’ sau la spital intoxicat cu spray ?? De de trebuie sa-ti fie rusine sau frica de un pumn necunoscut pe care il prevezi fulgerator venind spre tine ,atunci cand ai spus ceea ce crezi ?? 

De ce cand respiri faci haos?? De ce atunci cand esti mic ai dreptul sa fii calcat in picioare???De ce ai dreptul la 1381276432805347 de injuraturi si la nici o riposta ??De ce nu esti apreciat??

Ai privit vreodata cu sinceritate fata de tine tot ce te inconjoara??Oameni invatati, cu o cultura inestimabila, care zac in mizerie , dar ai vazut imbecili care nu stiu sa treaca strada  sau care stiu ca alfabetu’ e format decat din 3 litere si anume acelea de pe placuta lui de inmatriculare de la  BMW ( bun personal…din banii…ma rog nu conteaza , in orice caz nu ai lui) si care intregesc cuvantl”BOS”??? Mai poti sa dormi cand vezi copii ce mor de foame , cand vezi sub ochii tai cum tara ta de vis se naruie , odata cu visurile tale de imbunatatire  a ei prin faptele tale??Cum se poate ca fiecare loc ce tu-l consideri sfant sa fie calcat in picioare si aruncat la gunoi dintr-o singura miscare??

Am inceput sa cedez in fata acestor fapte , am inceput sa reusesc sa-i inteleg pe cei ce pleaca in strainatate cautand un viitor , dar nu si pe cei care fug  de neputinta sau de trecut si realizez  ca am visat putin cam cu ochii prea deschisi la viitorul tarii mele , la care as fi vrut sa contribui si ca poate voi fi si eu unul dintre cei ce vor parasi acest taram pe care munca si sangele stramosilor este pierdut sub pantofi lustruiti ai unor politicieni infecti!!!

Iti place cum ti se naruie visurile?? Cum se desprind in valuri de cenusa iluziile tale??Oare mai poti schimba ceva ??

…bla , bla ,bla

De ceva timp mi-am facut un obicei din a observa oamenii, uneori involuntar chiar! Recunosc, ca am o mare satisfactie atunci cand pot cunoaste un om dupa gesturi , felul in care se poarta sau vorbeste, cu atat mai mult cu cat poti sesiza anumite defecte sau conceptii pe care persoana in cauza nu ti le exprima prin darul graiului, dar care ies la iveala prin prisma gesturilor involuntare sau a vorbelor aruncate in vant , fara un scop precis.Acestea tradeaza interlocutorul de cele mai multe ori fara ca acesta sa realizeze , spulberandu-si in ochii mei, imaginea celui ce vrea sa para , aducandu-mi in fata adevaratul caracter al cerui care este , care,ce-i drept, e uneori mai dezagreabila decat inselau aparentele.Deci , avanataj EU =))!!

Nutresc sentimente de dezolare atunci cand realizez ca oameni apropiati chiar , imi dezvaluie un caracter total diferit de cel obisnuit si o gandire total dezaxata.Totodata ma simt aiurea cand persoanele recent cunsocute incearca sa-mi para  ceea ce nu sunt creaadu-si o noua personalitate,un nou rol, care din pacate insa ,le iese EXTREM de prost.

Cu mult timp in urma am descoperit ca adevarata cheie a unei porti spre o lume mai buna si mai frumoasa, este sa fii ceea ce esti si sa fii mandru de tine.Degeaba incerci sa sa pari a fi ceea ce nu esti, nu ai fost , DAR IN SPECIAL ce nu vei fi niociodata.In plus nu vei reusi decat sa degaji un val enorm de superioritate in jurul celor ce-ti descopera adevarata fata , ba chiar ai posibilitatea maxima sa treci mai neobservat decat ai fi trecut daca erai tu insuti !

Mai vreau sa subliniez ca urasc prostia,incultura,agramatii,fitelele,pe cei care incearca sa fie ceea nu sunt ,oameni de tip”catelus”,supunerea,copilasii de bani gata,pitzipoancele,cocalarii…bla bla bla!!! In fine …ador negrii!!!!!!!

Ploua.Ploua.Ploua.

Daaaa, niciodata nu m-am bucurat de ploaie .De obicei era un fenomen meteorologic nefast pentru mine care imi uda parul , si hainele pana la piele si imi umplea de stropi mocirlosi conversii.

Dar azi ……ei bine , azi, milioanele de picaturi curate mi-au adus un profund sentiment de libertate si curatare a sufletului, inexplicabila.Odata cu picaturile de ploaie ce izvorau din nemarginirea cerului si faceau o stransa legatura intre acesta si realitatea debordanta , ba chiar necrutatoare a pamantului , am simtit cum intreaga simtire a copilariei din mine , pierduta undeva pe fundul unui trup uitat, a explodat lasand sa iasa la iveala tot ce a mai ramas din sufletul copilului cu plete blonde ce isi mai cauta si astazi , identitatea in oglinda sparta, prin ochii unei adolescente necunoscute.

Nu stiu daca incep sa ma schimb, gasind fericirea in lucruri simple, ce ies in evidenta tocmai prin propria lor banalitate sau pur si simplu ma emotioneaza gandul ultimei ploi pe care o mai vad , simt si traiesc in 22.

App , ieri a fost Ziua Copilului si cu mahnire in suflet recunosc ca nu am simtit sau perceput asta in vreun fel.A fost o zi ca oricare alta iar asta ma intristeaza mai mult decat ma asteptam, ba chiar imi arunca o stupida intrebare: Oare ma indepartez de mine si de copilaria mea???

Aberez…din nou …..

 

C’ya!